Colindele

Colindele (sau colindurile) sunt nişte cântece tradiţionale româneşti, anume felicitări (urări).Iniţial, colindele aveau o funcţiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire şi belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări.

Colind ceresc- Radu Gyr

Cerul si-a deschis soborul
-Lerui, Doamne, Ler -
au pornit cu plugusorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
si de giuvaer,
toti luceferii colindă
-Lerui, Doamne, Ler-

Vântul suflă cu lumină
-Lerui, Doamne, Ler -
în buhai de lună plină
leganat de ger.
Patru heruvimi cu glugă
albă de oier
sub feresti colinde’ndrugă,
-Lerui, Doamne, Ler-

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din cer
stele mari ca să le’mpartă,
-Lerui, Doamne, Ler-
Si’n Gustar de roade grele,
-Lerui, Doamne, Ler-
va fi câmpul cer de stele
tolanit sub cer…

Numai tu astepti în tindă,
-Lerui, Doamne, Ler -
suflete fără colindă,
si fără Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind pe cer
cu o stea si pentru tine,
-Lerui, Doamne, Ler-